CUM SĂ RENOVEZI O FAȚADĂ IZOLATĂ? CAZ SPECIAL

Materialele de construcție au o anumită durată de viață. Este des întâlnitcazul în care acestea necesită unele reparații sau înlocuire în timp. Deosebit de vulnerabile la deteriorări și uzură sunt materialele utilizate pentru finisajele de suprafață ale fațadelor, deoarece acestea sunt expuse în mod constant și direct la condiții meteorologice.

LUCRAREA: refacerea fațadei izolate cu polistiren în urmă cu aproximativ 12 ani. Clădire cu două etaje, cu tencuială decorativă în strat subțire,  probabil de tip mineral.

PROBLEMĂ: după o examinare atentă sa dovedit că pe două fațade (vest și sud) sunt prezente crăpături. Direcția fisurilor este aproape rectililină, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Pe de altă parte, problema nu se regăsește la celelalte două fațade care, în ciuda murdăriei și a decolorării, sunt în stare tehnică destul de bună.

RECOMANDARE: sistemul de izolare este un sistem stratificat, realizat din mai multe materiale diferite care se aplică consecutiv. Fiecare material are proprietăți diferite și îndeplinește diferite funcții tehnice în sistem. Prin urmare, următorii pași în ceea ce privește renovarea ar trebui să fie după efectuarea unui sondaj într-o zona fisurată. Sondajul ne permite să determinăm fără echivoc cauza defectului. În primul rând, permite să se estimeze dacă fisurarea apre numai în stratul de tencuială sau, de asemenea, în stratul de bază (masa de șpaclu).

SONDAJ ȘI EXAMINARE: sondajul a fost făcut aproape de o placă de balcon; a implicat îndepărtarea stratului de tencuială în zona fisurtă. Acest lucru a dus la concluzia că, fisura nu este prezentă doar in tencuială, ci și in stratul de de bază (adeziv cu plasă de armare încorporată) și a pătruns în ambele straturi. După tăierea stratului de bază, s-a putut observa că era încorporată plasa albă. Plasa era fragilă și casantă. Nu s-au constatat probleme cu tencuiala, iar contaminarea biologică nu era prezentă. Grosimea polistirenului aplicat a fost de 5 cm.

EVALUAREA CAUZELOR: pe baza inspecției s-ar putea determina că fisurile reflectă, în general, dispunerea marginilor plăcilor de EPS. Utilizarea plasei albe din polipropilenă a contribuit, de asemenea, la fisurare. Plasa de acest tip nu este suficient de rezistentă la mediul alcalin creat de adezivul pe bază de ciment (nivel ridicat al pH-ului). Nivelul ridicat al PH-ului a cauzat dizolvarea parțială a ochiurilor de plasă și deteriorarea ei. Deoarece distrugerea ochiurilor de plasă a fost semnificativă, aceasta nu și-a mai îndeplinit rolul de armare al stratului de bază (masa de șpaclu). Cea mai posibilă cauză a fisurilor este deformarea straturilor fațadei cauzată de încălzirea și răcirea ciclică a suprafeței fațadei.

TEHNOLOGIA DE REPARARE
Pot exista două abordări diferite în cazul prezentat:

1. REPARAREA FISURILOR ȘI APLICAREA UNUI STRAT NOU DE TENCUIALĂ

Dacă nu se observă și desprinderi ale sistemului de izolație din substrat în timpul inspecției vizuale, atunci metoda de reparare recomandată constă în două etape: prima – aplicarea stratului de bază pe substratul existent și a doua – aplicarea tencuielii decorative în strat subțire. Acest proces are mai multe etape:

• Primul pas este curățarea fațadei cu un aparat de spălare cu apă sub presiune. Prin utilizarea diferitelor tipuri duze (recomandat cele aplatizate), se poate elimina contaminarea suprafeței. În funcție de nevoi, se pot folosi și detergenți sau agenți specializați de curățare și degresare. Curatarea se poate face cu apa rece sau calda (aproximativ 90°C).
• Odată ce suprafața este uscată, trebuie să îndepărtați orice bucăți instabile de tencuială sau adeziv. Apoi, întreaga suprafață trebuie amorsată cu amorsă ATLAS Uni-Grunt (Aval KT 17).
• După aproximativ 2 ore, când amorsa este usucată, se aplică adeziv ATLAS Stopter K-20/Aval KT 85 pe suprafață. Plasa de armare (din fibră de sticlă cu acoperire acrilică care protejează miezul din fibră de sticlă de mediul alcalin) trebuie să fie încorporată în stratul de adeziv.
• Aplicarea trebuie efectuată în conformitate cu tehnica lucrărilor de izolare; din partea de sus a peretelui până în partea de jos, cu păstrarea petrecerilor necesare. Este important ca petrecererile plasei să nu se suprapunape fisurile vizibile de pe fațadă.
• Următorul pas este să aplicați o amorsă sub tencuiala decorativă in strat subțire.

2. EXECUTAREA AȘA-NUMITEI IZOLAȚIEPESTE IZOLAȚIE

Datorită faptului că a fost aplicată izolația termică cu plăci de polistiren cu grosimea de numai 5 cm, se poate lua în considerare izolarea suplimentară a sistemului existent. Acest lucru se realizează prin fixarea unui strat nou de izolație. Se poate presupune cu ușurință că izolația existentă nu îndeplinește cerințele actuale pentru izolarea termică a pereților exteriori. În următorii ani (până în 2020) este planificată o creștere suplimentară a recomandărilor privind valoarea minimă U (coeficientul de transfer termic pentru pereții despărțitori exteriori ai clădirilor). Dacă investitorul optează pentru această soluție, este necesar să se facă calculul și să se estimeze grosimea necesară a izolației termice. Mai mult decât atât, trebuie să folosim un sistem complet care să permită aplicarea unui alt strat de polistiren (sistemul ATLAS Renoter din oferta Atlas).

Metoda de fixare a stratului de izolație existent este, de asemenea, foarte importantă. Dacă fixarea plăcilor vechi a fost realizată prin metoda cu ”mămăligi” de adeziv, izolația existentă trebuie demontată obligatoriu.

Implementarea noii izolații termice la cea deja existentă este posibilă numai dacă examinarea ne oferă rezultate satisfăcătoare – o bună lipire pe substrat. Metoda de pregătire a substratului este aceeași ca și în cazul deja menționat anterior.

Graficul 1. Modul în care reglementările privind izolarea termică s-au înăsprit în Marea Britanie în ultimii 50 de ani.

După pregătirea substratului, se poate aplica noua izolație termică. Cea mai importantă ipoteză este că partea structurală a peretelui trebuie tratată ca substrat, mai degrabă decât strat exterior al izolației existente. Prin urmare, este esențial să se asigure o fixare mecanică adecvată, care este obligatorie în cazul suplimentării izolației termice existente. Acesta trebuie să asigure o ancorare suficientă în perete. Prin urmare, lungimea elementelor de fixare ar trebui să fie dată de suma:

• grosimea totală a vechiului și noului sistem de izolație,
• adâncimea de fixare pentru un anumit tip de substrat (perete) recomandat de producător.

Vă recomandăm să utilizați dispozitive de fixare cu cui metalic, care sunt protejate împotriva coroziunii și fixate prin ambele straturi de polistiren. Aplicarea stratului de armare, masa de amorsare pentru tencuială și tencuiala decorativă în strat subtire, nu diferă de aplicarea standard efectuată în timpul izolației termice a clădirilor.

Text original: Sebastian Czernik, Grupul ATLAS

Text în limba engleză: Piotr Marciniak, ATLAS Group